Partea  I
Frica este regina lumilor iar cei curajosi cu adevarat sunt rari precum eroii antici.

 Tipurile si subspeciile de frica au organicitatea luxurianta a multiplicitatii speciilor animale sau vegetale.

Toate tipurile de frica isi trag seva dintr-o diminuare partiala sau totala a fiintei cu un climax in extinctia lenta sau brutala.  Singura posibilitate de a  trata sau imblanzii frica poate fi obtinuta prin diminuarea ignorantei si confruntarea graduala controlata si constienta  cu sursa care pune in miscare mecanismele de generare a starilor de frica.

     Radacinile fricii isi trag seva din starea fundamentala a mintii care este una de ingnoranta multipla si profunda, o constiinta confuza si o minte lipsita de echilibru. Starile mentale de frica diminueaza plenitudinea vietii si transforma frica in agresivitate, ridica ziduri in calea comunicarii,deschide calea minciunilor, lasitatii si a camuflajului excesiv si  genereaza o inchidere fata de cunoasterea autentica a naturii umana  sau a structurii cauzale reale a Universului.

Mintea este infricosata prin natura ei in afara stimulilor reali, aparentele si iluziile tes plasa fina de iluzii care intretin oceanul fricilor vide.

Prin frica viata noastra este blocata inainte de a incepe, stam pe maluri pentru ca mintile noastre ne spun ca valurile  sunt amenintatoare, nu intram in paduri pentru ca acolo ne pandesc animale salbatice iar in ierburile dense insecte periculoase ne pot induce o moarte potentiala.

    Apreciez indrazneala calma mai mult decat orice alta calitate umana pentru ca prin acesta cunoastere ultima nemediata poate fi depasite pragurile  care paralizeza instinctele creative ale vietii ,bucuriei si placerii.

Isus si Buddha ne-au cerut sa fim curajosi si sa indraznim pentru ca stiau ca frica este doar vidul  pe care noi il umplem cu mintile noastre slabe si tematoare.

Exista frica de elemente si frica de lumea oamenilor : frica de apa sau foc, frica de caldura desertica sau frigul polar , frica de lumea salbaticiei toate sunt construite  din real si imaginar.

In spatiul pur uman fricile au consistenta eterului sau a ceturilor fluide  care se ridica pe vaile muntilor, aceste frici evanescente sunt mai puternice decat orice element real si concret, frica de noi insine, frica de ceilalti, teama de devalorizare, de pierdere, de izolare, de diminuare a iubirii.