Lumea își joacă propriile jocuri fără se gândescă prea mult la consecințe, iar teoria asta nu face decât să potențeze joacă ca joacă. Ce să spun, joculețe de fizicieni în incercarea de a percepe o realitate ultimă la care nu avem acces. Cum nu-i deloc evident că Universul are un sens și arată ca o creație suficientă sieși și total indiferentă la destinul nostru individual. Ipoteză și act creativ născut din suferintă superb transformată în filmul Mother ! în regia lui Darren Aronofsky. Filmul lui Aronovsky mi se pare mult mai aproape de o întelegere care apeleză la experientă si o sferă intuitiv -filozofică fără a abuza de complicate teorii stiințifice și tehnologice(Matrix).
Sensurile create de om sunt doar o reacție de apărare impotriva haosului și dezordinii absolute traite de primii oameni la un nivel deloc teoretic. Cert este că fizic împarțim același destin cu o musculiță care se strivește de parbrizul mașinii dacă încălcăm realitățile mecanice ale lumii. La un anumit nivel legile cauzale functionează perfect atât fizic,chimic,biologic și dacă le încalci te taxează cu indiferentă. Privind prin consecințele cauzalității, ceea ce trăim nu pare o simulare în care poti să negi legile fizice așa cum simulează computerele de la Hollywood în filmele cu supereroi.

http://www.scientia.ro/blogul-catalina-oana-curceanu/1771-ipoteza-vietii-in-iluzie-este-viata-o-simulare-pe-computer.html